Sa credem sau nu?
In ziua de azi, cu toate problemele care ne inconjoara, avem tendinta de a uita de divinitate, de a ne preocupa din ce in ce mai mult de problemele materiale si de a lasa deoparte cerintele sufletului.Dar, conform zicalei ,,ceea ce crezi, aia esti,, este bine ca, din cand in cand, sa ne mai amintim ca nu suntem noi stapanii lumii, si sa mai plecam putin genunchii in fata divinitatii, indiferent ce nume poarta (Iisus, Iehova, Allah, Mohamed, etc.).Apropierea de forta de sus ne va mai linisti putin sufletul, ne va face un pic mai buni si ne va da sperante de mai bine.Nu trebuie sa strabati kilometri intregi pana la nu stiu ce manastire, ci este de ajuns sa simti in suflet, sa te rogi cu inima, si sa mai treci pe la bisericuta din cartierul tau sa aprinzi o lumanare...poate asa ne va fi mai bine...Doamne Ajuta!
Da,e nemaipomenit sa crezi in divinitate. Treci mult mai usor prin greutatile vietii. Dar daca nu poti,ce sa faci?? Credinta si mai ales practicarea ei este o deprindere care se formeaza din copilarie. La varsta adulta e mai greu s-o capeti...Pacat.
RăspundețiȘtergere